miercuri, 20 ianuarie 2010

noapte alba

perfect...e trecut de miezul noptii,te tin strans in brate si se pare ca timpul s-a oprit deasupra noastra,vrajit de privelistea unei iubiri frumoase renunta la a mai raspandi farmecele sale efemere, totul e nemiscat..pulsul mi se adapteaza treptat dupa murmurul respiratiei tale,care starbate camera inghetata...
tresari in somn,usor ma strangi de mana,apoi tresari din nou…de parca ai vrea sa te asiguri ca sunt langa tine,gata sa ma lupt cu cei mai aprigi monstrii,sa spulber orice teama,sa alung fiecare urma de indoiala in timp ce aluneci incet spre tinuturile onirice...
te privesc fascinat si fara sa vreau constientizez ca sunt prizonierul tau;orice miscare,orice gest,fiecare bataie a inimii ma copleseste intrun chip total necunoscut mie...ma simt complet neputincios si oarecum nedemn de ceea ce simt si de tabloul care se contureaza in fata ochilor mei...
mi-as dori sa te scald intrun ocean de tandre mangaieri,sa-ti ofer cele mai de pret nestemate,in dar,sa-ti astern la picioare bolta cereasca si tot nu ar fi de ajuns...
deoarece singurul lucru pe care ti-l pot oferi este inima mea,cea care abia acum a inteles cu adevarat sensul existentei sale,motivul pentru care freamata…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu