Lacrimi de ingeri rasuna in geam
strigat de durere si chin,
dulce tristete cu gust de pelin...
in spate...un el isi taraie dorul,
ea il asculta cu ochii mariti;
E trist,si e frig,in nuante de gri
covor de cenusa oriunde-as privi...
mi-e rau,ma sufoc,un trup amortit
de tandra tortura,ma sting,dezgolit...

O lume intreaga se-ntreaba cum pot
In norii de plumb ce-aduc ploi si vant
Sa vad stralucirea...iubirea s-o cant.
Raspunsul e simplu,vad doar culori
Cand dragostea noastra se-asterne pe nori.

cum as putea sa cred ca o sa pot zambi
acum,ori maine,sau in orice alta zi
cand nu esti cu mine,si nu te pot privi?

cum as putea sa indraznesc sa cred ca pot
fie pret de o clipa,din minte sa te scot?

cum as putea sa mai privesc in jur
cand ochi-mi vor minti...
si o sa-ti vad chipul dulce,oriunde as privi?

aseara-am adormit,gandindu-ma la EA
sperand ca-n lumea viselor
sa o gasesc,sa o sarut
si sa ramana a mea...

e iarasi dimineata,
afara ploua si e trist,
asupra mea planeaza
un nor de dor...ce zi!

ma vad mergand prin ploaie,
descult nu ar conta...
o caut printre stropii
ce-mi ploua inima...

o vad in orice fiinta
ce se iveste-n fata mea,
m-agat de orice trasatura
care-mi aduce linistea...

o simt in ploaia rece,
ce-mi da fiori in zori
la fel cum simt pe piele
sarutul ei de flori...

O vad,e langa mine,
o tin in brate strans!
de fapt e asternutul
de-al ei parfum patruns...

adorm...deriv usor spre ea,
spre lumea minunata
in care soarele sunt eu
si EA e luna mea...