aluneci in apus, pe nori incandescenti.
privirile lungi se transforma in ceata care incet-incet
acapareaza tot orasul.
in urma ta ramane doar o dara luminoasa.
e frantura zilei pe care ai fericit-o
cu spiritul tau feminin si gingas.

orasul misuna in semi-intuneric,
ai plecat.
odata cu lumina, in urma ta a ramas doar
galbenul bolnavicios al becurilor si eu.

cu bine, calda lumina.
adio, verde pustiu si crud.

acum am ramas doar noi,
eu, luna si intregul univers.

Am incetat sa te mai caut, in miile de locuri in care mi-ai fost mireasa
Pret de cateva momente, ceasuri, luni.
Am incetat sa te gasesc in anonime cu ochii verzi,
Am incetat sa cred ca iubirile pierdute, infloresc.

Nu te mai vad in oglinda murdara de vin, din dormitorul meu.
Nu te mai vad in aparatul foto, de pe raftul imbacsit de praf.
Nu te mai vad nici in parfumul cu care mi-ai otravit
Tricoul in dimineata in care ne-am trezit impreuna,
pentru ultima oara.

Cearsaful nu-si mai aminteste nimic despre tine,
Degetele-mi ratacesc aiurea, au uitat conturul tau.
Iar perna nu-mi mai plange chipul tau.

Ai fost pentru mine tot.
Dar timpul, timpul nu iarta nimic,
Nici macar pe mine, nici macar pe noi...

Si de imi vei lipsi, te voi gasi in vechile fotografii. Expusa in ateliere si librarii. Iar de voi muri de dor, te voi gasi in zecile de filme in care mi-ai jucat. Dar va fi in zadar...