Chiar daca esti departe si nu te pot vedea
Cand sufletul suspina sec in lipsa ta,
Chiar daca doare sa nu te vad zambind
Cand mi-e atat de dor sa te aud soptind…
Chiar daca imi este greu,sa mai privesc in jur
Cand zilele senine trebuie sa le fur…
Chiar daca este surda dorinta din priviri
Cand te admir in zori,scaldata-n straluciri…
Chiar daca-n zboruri nalte ma poti purta mereu
Cand iti simt mana calda,urcand pe pieptul meu...
Chiar daca mi-este teama de un subit sfarsit
Cand noptile se cern in aer imbacsit...
Nu voi lasa abisul sa cada intre noi
Cand dragostea va piere treptat din ochii tai...



28.01.2010

despre iubire

Ce este iubirea?desi e cel mai nobil sentiment din cate exista(in opinia mea)este si cel mai simplu…e un paradox,sa nu poti explica cel mai puternic sentiment pe care il putem simti(daca suntem suficient de norocosi sa-l gasim,nu sa-l confundam)…acum nu voi incerca sa dau o definitie acestui sentiment,pentru ca sincer,cred ca asta este frumuseatea iubirii,e atat de puternica,incat nu s-a inventat exprimare care sa poata cuprinde cu exactitate anvergura sa…
Am descoperit ca dragostea,iubirea sunt sentimente care ma tulbura in cel mai profund mod posibil,odata instalate,pun stapanire pe orice forma de rationament sau de simtire…imi rastoarna lumea intrun mod pe cat de extrem pe atat de placut.As putea sa afirm cu siguranta,ca ma aflu pe un teritoriu complet neexplorat,in plina deriva.Partea surprinzatoare e ca nu imi displace absolut deloc sa cartogarfiez,pas cu pas, aceasta lume noua,care in cele din urma mi s-a infatisat…traiesc o dulce confuzie…iubesc..iubesc complexitatea iubirii…ce s-ar intampla daca in viata noastra totul ar fi facil,usor de inteles?unde ar mai fi misterul?unde ar fi surprizele(fie ele placute,sau neplacute)?totul ar fi monoton,lipsit de neprevazut,searbad..existenta noastra ar fi lipsita de aventura,si-ar pierde culoarea…
nu-mi ramane decat sa-mi doresc cu toata fiinta,sa traiesc toata viata in deriva,in acest minunat necunoscut…

noapte alba

perfect...e trecut de miezul noptii,te tin strans in brate si se pare ca timpul s-a oprit deasupra noastra,vrajit de privelistea unei iubiri frumoase renunta la a mai raspandi farmecele sale efemere, totul e nemiscat..pulsul mi se adapteaza treptat dupa murmurul respiratiei tale,care starbate camera inghetata...
tresari in somn,usor ma strangi de mana,apoi tresari din nou…de parca ai vrea sa te asiguri ca sunt langa tine,gata sa ma lupt cu cei mai aprigi monstrii,sa spulber orice teama,sa alung fiecare urma de indoiala in timp ce aluneci incet spre tinuturile onirice...
te privesc fascinat si fara sa vreau constientizez ca sunt prizonierul tau;orice miscare,orice gest,fiecare bataie a inimii ma copleseste intrun chip total necunoscut mie...ma simt complet neputincios si oarecum nedemn de ceea ce simt si de tabloul care se contureaza in fata ochilor mei...
mi-as dori sa te scald intrun ocean de tandre mangaieri,sa-ti ofer cele mai de pret nestemate,in dar,sa-ti astern la picioare bolta cereasca si tot nu ar fi de ajuns...
deoarece singurul lucru pe care ti-l pot oferi este inima mea,cea care abia acum a inteles cu adevarat sensul existentei sale,motivul pentru care freamata…

de ce imi este atat de greu sa respir,
cand nu trebuie sa depui niciun efort pentru a o face?
cand toata lumea in jurul meu poate,
si mie imi pare imposibil...
de ce,acum,fiecare secunda dureaza o vesnicie
si totusi,orele petrecute impreuna
trec intro fractiune de secunda?
...mi-e frica sa clipesc...
de ce am impresia ca freamatul intregii lumi
nu-mi da pace,aglomerandu-se in venele mele?
de ce nu pot adormi,fara ca tu sa fii acolo?
in orice vis,in fiecare gand...
de ce imi doresc atat de mult sa raman aici?
in acest dulce abandon...in bratele tale...
de ce?spune-mi ,de ce?
pentru ca merit?
pentru ca am fost cuminte?
pentru ca sunt cel mai norocos om de pe pamant?
..............................................
motivul pentru care simt ceea ce simt...
este...

Trenul strabate sub clar de luna
drumul dorintei mele nocturne...

Prin palcuri de vise si vorbe nespuse
Trimit catre tine dorinte si vise ascunse...

In noaptea ce vine,sa stii ca doar eu
Voi fi pretutindeni...in sufletul tau...

In noaptea ce trece,in sufletul meu
Resimt fericirea...de vina esti tu...

In lipsa ta

norii de plumb se aduna...semn de furtuna...
vantul se naruie aspru si crud
natura,razbuna tristeatea tortura creand.
culoarea,oriunde,se sterge treptat
intreaga viata piere-n decor degradat...
totul e haos,in jur si in gand
ceata de lacrimi de plumb picurand.
totul e rece,nimic nu-i curat
se chinuie trupul,de doruri zgariat...
mintea incearca fericire sa-mi dea
dar nu o aud...totu-i confuz...
...in lipsa ta...

Privirea imi spune ca ea,e raza de soare din viata mea
Zambetul cald,imi spune si el ca ma vrea...
Inima-mi spune cu orice zvacnire...ea este EA!
Degetele sfioase ma roaga vibrand
Sa-i dezvalui orice simtire,in gand sa-i patrund...

In camera goala,ramane acum...o urma perena...

....................miros de parfum......................

e noapte peste noi...pustiu de tine-n doi...

ceata iarasi se-asterne,
prin ganduri,intra-n vene
ma-nvaluie usor,decor inselator...

ma cearta eul care,de tine,asta seara
se simte dezgolit...himera-i gandul care,
de tine,asta seara se simte intregit.

nu are rost sa cred ca esti aici,acum
caci ochi-mi vor striga:
"Esti doar un biet nebun!"

doar urma de placere,
bruma de mangaiere,ma poarta in tacere
.......................................................
m-adoarme in patul gol...

Zece

De-as avea zece vieti,
mi-ar trebui doua in care sa te admir...
m-as folosi de trei
sa te rasfat cu mangaieri dulci,
pret de inca trei sa ajung
sa ma satur de rasul cristalin si copilaresc,
una s-ar irosi in verdele ochilor tai...
insa,o intreaga viata mi-as dori
alte zece,in care doar sa te iubesc