cu zambet in priviri,si parul despletit
deschide inainte-mi un dulce paradis;
se-asterne in saruturi pe trupul neclintit,
aievea e desprinsa din cel mai dulce vis.

cu ochii mari vegheaza asupra-mi,
uneori...
starneste erezia in game de culori,
...ascunde printre soapte secrete si amor...

se leagana pe coapse sarmane promisiuni
rasuna a stralucire in tainice lumini...
m-atrage cu miresme de vise si clipiri,
dezvaluie-n ureche placerea din priviri.

Luna de ciuda s-a ascuns sub norii grei,
Stelele de frica au fugit,
Si vantul pare sa fi contenit,
Din calea verdelui privirii ei...
Aduna in ploaie cuvintele reci,
Transforma iubirea-n flagel,
Si victime ii cad multi...
Zeci...
Cand totul e gri,nimic nu-i altfel.
Pe strazi,freamat asurzitor...
Nimic nu va putea opri furtuna,
Ce-aduce raiul ingrozitor
De te ascunzi sau te opui...
Ii e totuna...

te voi iubi cand singura privire ma va indeparta
cand pentru prima data imi va plange inima;
te voi iubi cand nimeni si nimic nu va putea calma
furtuna ce se naste profund in fiinta ta,
te voi iubi chiar daca nu vei vrea
pentru ca esti si vei ramane sclipirea de speranta
din noaptea cea mai grea...
te voi iubi,caci doar iubirea ta
este raspunsul la asteptarea mea...

nu stii

de-ai sti ca-ngramadesc furtuni cu mari pustii si reci,
de-ai sti ca sufla vantul prin venele-mi seci,
in clipele solitare,din noptile reci...
de-ai sti ca-mi este goala fiinta,
si-n jur e doar razboi...
in lumea in care nu pot fi eu
pot fi doar noi...
de-ai sti ca nu voi mai putea sa-ndur
sa cred ca fericirea-mi apartine doar daca o fur.
de-ai sti ca mor de nenumarate ori,
apoi prind viata-ntr-un sarut
intr-o ploaie de fiori...
de-ai sti ca-mi voi petrece un infinit de vesnicii
doar sa te pot iubi...
vei vrea sa stii?

imi lipsesti...
atunci cand noptile ne prind singuri
prin asternuturi reci
imi lipsesti...
cand norii trec nepasatori
umbrind iubiri printre comori
imi lipsesti...
in diminetile lipsite de culori,
cu farmec trecator...
imi lipsesti...

Chiar daca esti departe si nu te pot vedea
Cand sufletul suspina sec in lipsa ta,
Chiar daca doare sa nu te vad zambind
Cand mi-e atat de dor sa te aud soptind…
Chiar daca imi este greu,sa mai privesc in jur
Cand zilele senine trebuie sa le fur…
Chiar daca este surda dorinta din priviri
Cand te admir in zori,scaldata-n straluciri…
Chiar daca-n zboruri nalte ma poti purta mereu
Cand iti simt mana calda,urcand pe pieptul meu...
Chiar daca mi-este teama de un subit sfarsit
Cand noptile se cern in aer imbacsit...
Nu voi lasa abisul sa cada intre noi
Cand dragostea va piere treptat din ochii tai...



28.01.2010

despre iubire

Ce este iubirea?desi e cel mai nobil sentiment din cate exista(in opinia mea)este si cel mai simplu…e un paradox,sa nu poti explica cel mai puternic sentiment pe care il putem simti(daca suntem suficient de norocosi sa-l gasim,nu sa-l confundam)…acum nu voi incerca sa dau o definitie acestui sentiment,pentru ca sincer,cred ca asta este frumuseatea iubirii,e atat de puternica,incat nu s-a inventat exprimare care sa poata cuprinde cu exactitate anvergura sa…
Am descoperit ca dragostea,iubirea sunt sentimente care ma tulbura in cel mai profund mod posibil,odata instalate,pun stapanire pe orice forma de rationament sau de simtire…imi rastoarna lumea intrun mod pe cat de extrem pe atat de placut.As putea sa afirm cu siguranta,ca ma aflu pe un teritoriu complet neexplorat,in plina deriva.Partea surprinzatoare e ca nu imi displace absolut deloc sa cartogarfiez,pas cu pas, aceasta lume noua,care in cele din urma mi s-a infatisat…traiesc o dulce confuzie…iubesc..iubesc complexitatea iubirii…ce s-ar intampla daca in viata noastra totul ar fi facil,usor de inteles?unde ar mai fi misterul?unde ar fi surprizele(fie ele placute,sau neplacute)?totul ar fi monoton,lipsit de neprevazut,searbad..existenta noastra ar fi lipsita de aventura,si-ar pierde culoarea…
nu-mi ramane decat sa-mi doresc cu toata fiinta,sa traiesc toata viata in deriva,in acest minunat necunoscut…