de-ai sti ca-ngramadesc furtuni cu mari pustii si reci,
de-ai sti ca sufla vantul prin venele-mi seci,
in clipele solitare,din noptile reci...
de-ai sti ca-mi este goala fiinta,
si-n jur e doar razboi...
in lumea in care nu pot fi eu
pot fi doar noi...
de-ai sti ca nu voi mai putea sa-ndur
sa cred ca fericirea-mi apartine doar daca o fur.
de-ai sti ca mor de nenumarate ori,
apoi prind viata-ntr-un sarut
intr-o ploaie de fiori...
de-ai sti ca-mi voi petrece un infinit de vesnicii
doar sa te pot iubi...
vei vrea sa stii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu