aluneci in apus, pe nori incandescenti.
privirile lungi se transforma in ceata care incet-incet
acapareaza tot orasul.
in urma ta ramane doar o dara luminoasa.
e frantura zilei pe care ai fericit-o
cu spiritul tau feminin si gingas.

orasul misuna in semi-intuneric,
ai plecat.
odata cu lumina, in urma ta a ramas doar
galbenul bolnavicios al becurilor si eu.

cu bine, calda lumina.
adio, verde pustiu si crud.

acum am ramas doar noi,
eu, luna si intregul univers.

Am incetat sa te mai caut, in miile de locuri in care mi-ai fost mireasa
Pret de cateva momente, ceasuri, luni.
Am incetat sa te gasesc in anonime cu ochii verzi,
Am incetat sa cred ca iubirile pierdute, infloresc.

Nu te mai vad in oglinda murdara de vin, din dormitorul meu.
Nu te mai vad in aparatul foto, de pe raftul imbacsit de praf.
Nu te mai vad nici in parfumul cu care mi-ai otravit
Tricoul in dimineata in care ne-am trezit impreuna,
pentru ultima oara.

Cearsaful nu-si mai aminteste nimic despre tine,
Degetele-mi ratacesc aiurea, au uitat conturul tau.
Iar perna nu-mi mai plange chipul tau.

Ai fost pentru mine tot.
Dar timpul, timpul nu iarta nimic,
Nici macar pe mine, nici macar pe noi...

Si de imi vei lipsi, te voi gasi in vechile fotografii. Expusa in ateliere si librarii. Iar de voi muri de dor, te voi gasi in zecile de filme in care mi-ai jucat. Dar va fi in zadar...

soarele rasarea si apunea, doar pentru ea... iar eu traiam in lumea ce mi-o daruia. nimic din ce era nu prevestea povestea de iubire care se consuma...

And I sit here,with nothing to do
hours have passed thinking of you

Everyone can see me,no one can tell
that inside my soul,it's the stormiest hell

The coldest shadow is lurking nearby,
waiting for anyone's soul to die...

crima perfecta

incerc sa omor,
ma chinui sa omor si...cedez neputincios.
vreau sa nu mai ramana nimic din tot ce stiu,
din tot ce am acum,
din tot ce simt.
vreau sa moara si sa nu mai existe nimic...
vreau sa-l vad mort.
sa nu mai respire,
sa nu mai miste,
sa nu mai treaca asa nepasator pe langa mine...
vreau sa-l strang atat de tare
sa pot simti cum "viata"lui,
dispare incet completand-o pe a mea.
vreau sa-l omor,si sa-l ingrop departe...
atat de departe,incat nici Dumnezeu sa nu-l poate ajuta...
vreau sa-l vad sfarsit de ce cea mai crunta moarte,
caci nu ar exista bucurie mai mare pentru mine.
il vreau mort,apoi inviat si torturat pana la moarte,
in cele mai nemernice moduri,
arzand in cele mai aprige chinuri.
vreau sa-l vad plangand in genunchi,
cerandu-mi indurare...
si sa-l omor cu sange rece.
vreau sa nu mai ramana nimic din tot ce stiu,
din tot ce am acum,
din tot ce simt.
Moarte timpului ticalos ce ma chinuie in lipsa ta!

in cautarea ta

apusul a incetat de mult sa ma priveasca,
stelele au disparut.
din cer,lipseste luna,
plecata-n cautarea ta.
iar eu...
am ratacit,si in singuratatea mea
s-a ratacit si ea...pasiunea mea.
in cea din urma clipa din noaptea ce ma bantuia
m-a ratacit ratiunea,
s-a consumat si ea...
a mai ramas ruina,din singura minune...
apoi s-a macinat si ea.
intreaga mea fiinta s-a pierdut
in cautarea ta...