Am stat atata impreuna si am nascut in noi un soare.
De-am incalzit o lume intreaga si am umplut-o de culoare.
Acum cand ziua ne disloca pasii in cai distincte pentru fiecare
Cea mai torida zi imi pare a fi doar viscol si ninsoare.
Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicaieri. Atata inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i întelege. Inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde . (Emil Cioran)
joi, 14 februarie 2013
duminică, 3 februarie 2013
in noaptea asta vei fi doar a mea,
in ganduri, pe buze, sub piele.
in seara asta o sa te sarut
pana buzele se vor intoxica de tine.
in noaptea asta nu vei mai scapa
de tandre mangaieri si tatonari puerile.
in seara asta te voi desena in mii de feluri.
imi vei fi mona lisa, venus si pacat.
in noaptea asta, nimic nu iti va apartine,
nici soaptele, nici spasmele, nici tipetele dulci.
in seara asta te voi pierde in mine,
si nu vei mai putea iesi, pe veci.
in ganduri, pe buze, sub piele.
in seara asta o sa te sarut
pana buzele se vor intoxica de tine.
in noaptea asta nu vei mai scapa
de tandre mangaieri si tatonari puerile.
in seara asta te voi desena in mii de feluri.
imi vei fi mona lisa, venus si pacat.
in noaptea asta, nimic nu iti va apartine,
nici soaptele, nici spasmele, nici tipetele dulci.
in seara asta te voi pierde in mine,
si nu vei mai putea iesi, pe veci.
joi, 31 ianuarie 2013
aluneci in apus, pe nori incandescenti.
privirile lungi se transforma in ceata care incet-incet
acapareaza tot orasul.
in urma ta ramane doar o dara luminoasa.
e frantura zilei pe care ai fericit-o
cu spiritul tau feminin si gingas.
orasul misuna in semi-intuneric,
ai plecat.
odata cu lumina, in urma ta a ramas doar
galbenul bolnavicios al becurilor si eu.
cu bine, calda lumina.
adio, verde pustiu si crud.
acum am ramas doar noi,
eu, luna si intregul univers.
privirile lungi se transforma in ceata care incet-incet
acapareaza tot orasul.
in urma ta ramane doar o dara luminoasa.
e frantura zilei pe care ai fericit-o
cu spiritul tau feminin si gingas.
orasul misuna in semi-intuneric,
ai plecat.
odata cu lumina, in urma ta a ramas doar
galbenul bolnavicios al becurilor si eu.
cu bine, calda lumina.
adio, verde pustiu si crud.
acum am ramas doar noi,
eu, luna si intregul univers.
miercuri, 23 ianuarie 2013
Am incetat sa te mai caut, in miile de locuri in care mi-ai fost mireasa
Pret de cateva momente, ceasuri, luni.
Am incetat sa te gasesc in anonime cu ochii verzi,
Am incetat sa cred ca iubirile pierdute, infloresc.
Nu te mai vad in oglinda murdara de vin, din dormitorul meu.
Nu te mai vad in aparatul foto, de pe raftul imbacsit de praf.
Nu te mai vad nici in parfumul cu care mi-ai otravit
Tricoul in dimineata in care ne-am trezit impreuna,
pentru ultima oara.
Cearsaful nu-si mai aminteste nimic despre tine,
Degetele-mi ratacesc aiurea, au uitat conturul tau.
Iar perna nu-mi mai plange chipul tau.
Ai fost pentru mine tot.
Dar timpul, timpul nu iarta nimic,
Nici macar pe mine, nici macar pe noi...
Pret de cateva momente, ceasuri, luni.
Am incetat sa te gasesc in anonime cu ochii verzi,
Am incetat sa cred ca iubirile pierdute, infloresc.
Nu te mai vad in oglinda murdara de vin, din dormitorul meu.
Nu te mai vad in aparatul foto, de pe raftul imbacsit de praf.
Nu te mai vad nici in parfumul cu care mi-ai otravit
Tricoul in dimineata in care ne-am trezit impreuna,
pentru ultima oara.
Cearsaful nu-si mai aminteste nimic despre tine,
Degetele-mi ratacesc aiurea, au uitat conturul tau.
Iar perna nu-mi mai plange chipul tau.
Ai fost pentru mine tot.
Dar timpul, timpul nu iarta nimic,
Nici macar pe mine, nici macar pe noi...
marți, 15 ianuarie 2013
duminică, 7 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)