Dezbraca-te de iarna, desparte-te de frig
Caci vreme buna vine, cand numele ti-l strig
Lasa in urma gerul, de el ai suferit
In noptile pierdute, goala, fara nici un motiv.

Danseaza cu lumina, momentul a sosit
Sa-nmugureasca ziua pe chipul chinuit.
Saruta ghioceii pe care i-ai primit
Atunci cand a venit la tine, barbatul mult iubit.

Primeste-n dar caldura pe care o ofer
Cand sufletul ti-e bocna de la atata ger.
Priveste-ma cu ura pe care o disper
Dar tine-ma aproape, ca un calorifer.

Saruta-ma cu buzele ce m-au ranit de mii de ori
Zdrobeste-ma cu mana ce ma trezea sfioasa-n zori
Acum nu imi mai apartii, parfumul tau e doar venin
Ce-aduna-n el mirosul noptilor in care au ratacit
Prin tine atatia pasi straini.

Priveste-ma cu ochii verzi pe care i-am iubit
Implora-mi mangaierea sanilor, pe care toti i-au pangarit.
Ma roaga coapsele-ti fierbinti, povesti ca sa le spun
Cu aceeasi pofta, din care odata izvora o epopee de pasiuni.

Te desenez cu degetul, desi nu mai cunosc al tau contur
L-a deformat mereu un altul, mereu prea imatur.
Nu iti mai gust dulceata gesturilor, acum e doar parfum
Ma-neaca tot mai mult, mirosul greu de fum...

Ai vrut mai mult decat as fi putut sa iti ofer
Si-ai cautat iubirea, lipsita de reper.
Acum esti doar un suflet ratacit pe veci
Mereu in alte paturi, traiesti cu vise seci.

Am stat atata impreuna si am nascut in noi un soare.
De-am incalzit o lume intreaga si am umplut-o de culoare.
Acum cand ziua ne disloca pasii in cai distincte pentru fiecare
Cea mai torida zi imi pare a fi doar viscol si ninsoare.

in noaptea asta vei fi doar a mea,
in ganduri, pe buze, sub piele.

in seara asta o sa te sarut
pana buzele se vor intoxica de tine.

in noaptea asta nu vei mai scapa
de tandre mangaieri si tatonari puerile.

in seara asta te voi desena in mii de feluri.
imi vei fi mona lisa, venus si pacat.

in noaptea asta, nimic nu iti va apartine,
nici soaptele, nici spasmele, nici tipetele dulci.

in seara asta te voi pierde in mine,
si nu vei mai putea iesi, pe veci.

aluneci in apus, pe nori incandescenti.
privirile lungi se transforma in ceata care incet-incet
acapareaza tot orasul.
in urma ta ramane doar o dara luminoasa.
e frantura zilei pe care ai fericit-o
cu spiritul tau feminin si gingas.

orasul misuna in semi-intuneric,
ai plecat.
odata cu lumina, in urma ta a ramas doar
galbenul bolnavicios al becurilor si eu.

cu bine, calda lumina.
adio, verde pustiu si crud.

acum am ramas doar noi,
eu, luna si intregul univers.

Am incetat sa te mai caut, in miile de locuri in care mi-ai fost mireasa
Pret de cateva momente, ceasuri, luni.
Am incetat sa te gasesc in anonime cu ochii verzi,
Am incetat sa cred ca iubirile pierdute, infloresc.

Nu te mai vad in oglinda murdara de vin, din dormitorul meu.
Nu te mai vad in aparatul foto, de pe raftul imbacsit de praf.
Nu te mai vad nici in parfumul cu care mi-ai otravit
Tricoul in dimineata in care ne-am trezit impreuna,
pentru ultima oara.

Cearsaful nu-si mai aminteste nimic despre tine,
Degetele-mi ratacesc aiurea, au uitat conturul tau.
Iar perna nu-mi mai plange chipul tau.

Ai fost pentru mine tot.
Dar timpul, timpul nu iarta nimic,
Nici macar pe mine, nici macar pe noi...

Si de imi vei lipsi, te voi gasi in vechile fotografii. Expusa in ateliere si librarii. Iar de voi muri de dor, te voi gasi in zecile de filme in care mi-ai jucat. Dar va fi in zadar...